Identificarea riscurilor unui proiect înseamnă, în esență, prezicerea unor evenimente care se pot întâmpla sau nu. Să presupunem că o echipă de proiect realizează un alt proiect care este similar cu proiectele anterioare într-o anumită măsură.
În acest caz, echipa dispune, fără îndoială, de experiență și de date istorice pentru a identifica riscurile din proiectul actual.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că riscurile gestionate de echipă în cadrul proiectelor anterioare pot fi uneori repetate.
Prin urmare, acestea merită luate în considerare, dar echipa de proiect ar trebui să analizeze proiectul actual pentru riscuri cu o minte deschisă.
O abordare practică a identificării riscurilor proiectului este de a se baza pe un raport al riscurilor din proiectele anterioare.
Cu toate acestea, pentru a genera un astfel de raport, ar trebui menținut un registru al riscurilor pentru fiecare proiect.
Cele mai frecvente motive pentru această situație sunt:
Dacă nu gestionăm riscurile și nu menținem o listă a riscurilor proiectului, putem suferi consecințele grave ale unor evenimente care ar fi putut fi prevăzute și prevenite, dar nu au fost.
Ca urmare, există adesea o atmosferă de panică și de stingere a incendiilor, mai degrabă decât de lucru ordonat și sistematic la un astfel de proiect.
Standardele tipice de gestionare a proiectelor definesc modul de descriere a riscurilor unui proiect.
Următoarea ilustrație de la FlexiProject prezintă așa-numitul „card de risc”, care descrie în mod cuprinzător riscurile identificate.
Fișa de risc a proiectului conține următoarele elemente:
În acest moment, merită să înțelegeți ce înseamnă statutul riscului.
În sistemul FlexiProject, riscurile au trei statusuri: identificate, active și închise.
Riscurile au un statut identificat cel mai adesea la începutul unui proiect.
Ulterior, când proiectul este în curs de desfășurare, iar echipa de proiect constată, de exemplu, că probabilitatea unui anumit risc care anterior era „improbabil” crește la „foarte probabil”, aceasta poate decide să schimbe statutul riscului în „activ”.
Acest lucru indică, desigur, proprietarului proiectului că ar trebui să ia măsuri de atenuare a riscurilor.
În sistemul FlexiProject, există așa-numitele pictograme de avertizare.
Datorită acestora, managerul de proiect și echipa dispun de informații transparente cu privire la locul în care pot apărea riscuri în calendar.
Un semn triunghiular cu un semn al exclamării apare în linia de sarcini cu care este asociat orice risc activ.
În plus, riscul este indicat printr-un cerc roșu incandescent.
Am spus mai devreme că fiecare proiect ar trebui să aibă un registru al riscurilor proiectului.
Desigur, un astfel de registru ar trebui să fie actualizat și discutat în mod regulat de către echipa de proiect.
Prin urmare, starea riscurilor, probabilitatea de apariție și impactul asupra proiectului ar trebui să fie ajustate în permanență în funcție de situația actuală a proiectului.
Gestionarea riscurilor la nivelul portofoliului de proiecte este o problemă importantă.
Acest lucru se datorează faptului că managerii de proiect pot crede că se ocupă de riscurile care le afectează doar proiectele în mod individual.
Cu toate acestea, dacă vă uitați la raportul tuturor riscurilor din portofoliul de proiecte, le puteți identifica rapid pe cele recurente care implică mai multe proiecte.
Apoi, un anumit risc poate fi rezolvat o singură dată, iar fiecare manager de proiect nu va trebui să o facă individual.
Un astfel de raport al riscurilor din portofoliul de proiecte „Proiecte tehnologice” din FlexiProject este prezentat în următoarea ilustrație.
În concluzie, gestionarea adecvată a riscurilor în cadrul proiectelor afectează în mod semnificativ eficiența acestora și livrarea mai rapidă și mai ieftină a produselor necesare.
Gestionarea riscurilor nu este complexă și nici nu necesită multă muncă administrativă, cu condiția ca echipa de proiect să o facă în mod regulat.