„Noi lucrăm în scrum, iar în scrum nu există termene limită până la urmă.”
După cum sugerează și numele, managementul hibrid de proiect este o combinație inteligentă a două (teoretic, se pot face mai multe) metodologii de management de proiect pentru a realiza un singur proiect. În practică, cele mai comune metodologii sunt cele agile și cele tradiționale, în cascadă. Acest lucru înseamnă că o parte din activitatea de proiect, care implică atât planificarea, cât și execuția proiectului, se realizează în cadrul unui proces, iar o parte în cadrul celuilalt.
Trebuie să elaborați un calendar de proiect pentru a finaliza proiectul cu succes și pentru a da părților interesate sentimentul că dumneavoastră controlați proiectul și datele sale cheie. Apoi, merită să fie validat ca plan de bază al proiectului. Metoda clasică a cascadei este foarte potrivită pentru acest lucru. Cu ajutorul acestuia, putem dezvolta un plan de proiect de nivel înalt care să detalieze principalele faze ale proiectului, etapele și sarcinile semnificative. Sarcinile individuale ale proiectului ar trebui să aibă date de început și de sfârșit definite, persoane responsabile și interrelații proiectate. Un program elaborat în acest mod prezintă o imagine a principalelor activități care trebuie desfășurate în cadrul proiectului. În cazul în care părțile interesate de proiect acceptă un astfel de plan, echipa de proiect poate începe să împartă sarcinile mari în sprinturi, să creeze backlogs etc., adică să treacă la modul agile. Dar nu mai există o situație de „fără termene”, deoarece termenele majore au fost definite în programul general. De asemenea, este de remarcat faptul că doar o anumită parte a proiectului poate fi realizată cu metode agile, iar restul cu metode clasice. În paragraful următor se va discuta un exemplu practic de implementare a unui proiect în mod hibrid.
O companie de dispozitive medicale a decis să construiască și să comercializeze un dispozitiv inovator pentru testarea rapidă a compoziției sângelui uman. Principalele faze din care poate consta acest proiect sunt prezentate mai jos:
Analizând conceptul de implementare a proiectului de mai sus, se poate observa că, în principiu, doar fazele 3 și 4 ar trebui să fie implementate folosind metodologii agile, iar toate celelalte utilizează o abordare tradițională a planificării și implementării proiectului.
Există puține instrumente disponibile pe piață care să vă permită să lucrați simultan atât în metodologii agile, cât și în metodologii hibride, în mod eficient și eficace. Prin urmare, o abordare practică este de a utiliza un instrument diferit pentru livrarea proiectelor prin metoda tradițională și un altul pentru livrarea prin metoda agilă. Într-o astfel de abordare, este esențial să ne asigurăm că un astfel de software poate fi integrat pentru a controla în mod eficient planificarea și execuția proiectului. Un software foarte răspândit, în special în rândul echipelor de dezvoltare pentru implementarea proiectelor care folosesc metode agile, este Jira. FlexiProject, pe de altă parte, este un program de gestionare a proiectelor și portofoliilor cu un mecanism interesant de integrare cu Jira. FlexiProject vă permite să gestionați un proiect în mod holistic și, în special, să:
În cadrul acestei abordări, conducerea companiei și Biroul de management al proiectului controlează efectiv întregul proiect, iar echipele de dezvoltare lucrează folosind metodologii agile. În acest fel, întregul proiect este gestionat corect, iar toată lumea lucrează într-un instrument eficient și confortabil.
Principalele avantaje ale metodologiei de tip cascadă:
Principalele avantaje ale metodologiilor agile:
Putem obține ce este mai bun din ambele lumi prin utilizarea simultană a metodelor tradiționale waterfall și agile. Metoda cascadei ne oferă crearea unui calendar care ne dă o idee despre amploarea proiectului și despre calendarul acestuia. Pe de altă parte, metodologia agilă ne oferă flexibilitate și capacitatea de a adopta o abordare iterativă pentru a crea elemente de proiect inovatoare. În plus, metodele agile sunt mai puțin răspândite în organizații decât cele în cascadă, ceea ce înseamnă că consiliile de administrație se așteaptă să vorbească și să raporteze într-o „limbă pe care o înțeleg”, care este mult mai des limbajul tradițional bazat pe cascadă.